Ce este examinarea CT

Este una dintre investigatiile care au revolutionat desfasurarea actului medical al ultimelor decenii. Aceasta examinare, care are la baza imbinarea tehnologiei razelor X cu o post-procesare computerizata avansata a informatiilor colectionate, permite vizualizarea cu acuratete a organelor interne, structurilor osoase, vaselor de sange, etc. Examinarea CT este nedureroasa, rapida si neinvaziva.

Substanta de contrast folosita de rutina in examinarile CT este pe baza de iod, in diverse combinatii si concentratii; in ultima perioada dezvoltandu-se compusi izoosmolari si hipoalergenici in scopul reducerii frecventei posibilelor reactii adverse. Substanta de contrast se poate administra oral si/sau intravenos, intraarterial, intrarectal, etc. Precautiile administrarii acesteia se refera in mare parte la administrarea intravenoasa.

Cu sau fara substanta de contrast?

Exista examinari care necesita de rutina administrarea substantei de contrast (regiunile toracala, abdominala, pelvina) si segmente care rareori necesita aceasta etapa (in principiu articulatiile, coloana vertebrala). Cu toate acestea, indiferent de probabilitate, medicul radiolog CT va decide in cursul investigatiei aceasta necesitate, in functie de patologia pacientului si bineinteles de modificarile sesizate in timpul scanarii native initiale (fara substanta de contrast).

Beneficiile substantei de contrast

Substantele de contrast sunt utilizate in examinarile CT pentru a determina marirea contrastului natural al vaselor si anumitor organe, avand ca rezultat stabilirea unui diagnostic corect. In cazul leziunilor evidentiate, criteriile particulare de vascularizatie ale acestora aduc informatii suplimentare pentru diagnostic.

Incidente/Accidente

Reacţiile adverse sunt relativ rare, cu o frecvenţă a reacţiilor severe sub 1% din totalul injectărilor. Majoritatea reacţiilor adverse nu sunt cauzate de o reacție antigen-anticorp, dar îmbracă aspectul clinic al unei alergii.
Reacţiile adverse cu simptome minore sunt numite pseudo-alergice sau alergoide, iar cele în care simptomatologia este mai intensă sunt numite pseudo-anafilactice sau anafilactoide.

Clasificarea reacţiilor adverse este următoarea:

reacţii minime – greaţă, vertij, episod unic de vărsătură, prurit, urticarie localizată, congestie nazală, cefalee. Nu necesită tratament;
reacţii moderate – urticarie, vărsături, palpitaţii, dispnee, cefalee, dureri abdominale, edem periorbitar, edem laringian, modificări tensionale moderate. Necesită urmărire atentă, eventual tratament în ambulatoriu;
reacţii grave – accident respirator grav (cianoză, edem laringian obstructiv), hipotensiune, infarct, stop cardiac, convulsii, pierderea conştienţei. Necesită tratament de specialitate şi internare în secţiile de terapie intensivă;
deces – soc anafilactic fara tratament de urgenta

Precautii si contraindicatii ale administrarii substantei de contrast sunt numeroase, citate in ghidurile internationale destinate acestor examinari.

Contraindicatii absolute :

-alergie cunoscuta la substanta iodata

-hipertiroidie cunoscuta

Precautii generale:

– examinarea CT este contraindicata femeilor insarcinate si se recomanda precautie in efectuarea tomografiilor copiilor sau persoanelor tinere. In cazul injectarii substantei de contrast, mamele nu trebuie sa isi alapteze copiii timp de 24 – 48 ore dupa administrarea acesteia.

– risc renal: pacientii cu insuficienta renala, tratament concomitent cu anti-inflamatoare nesteroidiene (foarte important a se cunoaste valoarea creatininei si rata de filtrare glomerulara). Riscul de a dezvolta nefrotoxicitate ca urmare a administrarii substantei de contrast creste semnificativ la pacientii cu o rata de filtrare glomerulara mai mica de 30ml/min/1,73m2.

– risc alergic: pacientii cu astm, reactii alergice la substanta de contrast in antecedente. Efectuarea unei scheme de tratament in prealabil administrarii substantei de contrast este rezervata pacientilor cu antecedente alergice moderate sau severe. Trebuie efectuata intreaga schema de tratament pentru a reduce riscurile reactiilor alergice la substanta de contrast in toate cazurile, cu exceptia celor in care beneficiile efectuarii examinarii de urgenta surclaseaza riscul dezvoltarii unei reactii alergice la substanta de contrast. In cazul pacientilor care au suferit de reactii alergice minore ca urmare a administrarii substantei de contrast, se prefera fie absenta tratamentului prealabil, fie administrarea unui tratament antihistaminic. Riscul unei reactii alergice repetate in cazul unui pacient cu antecedente de reactie alergica severa este de 18,5%

– risc cardiovascular: pacientii cu insuficienta cardiaca, hipertensiune arteriala maligna.

– alti factori de risc: diabet, mielom multiplu, lupus, patologie tiroidiana.Eliminarea substantei de contrast are loc pe cale renala si se face, in proportie de 95 – 99% prin simpla filtrare glomerulara. Nu exista secretie tubulara si nici reabsorbtie. Timpul de injumatatire este de 60 – 120 de minute, la 4 ore fiind eliminata aproximativ 75% din cantitatea de contrast administrate. Medicul radiolog va lua decizia administrarii sau nu a substantei de contrast in functie de patologia individuala a fiecarui pacient si bineinteles avand in vedere raportul beneficiu/risc al fiecarui caz in parte.